Imam Şehid Hasan Benna

**Admin** Dum Mai 08, 2011 1:45 pm

Hasan el Benna

(1906 - 1949)

Pentru că este unul dintre înaintaşii artei propovăduirii Islamului, Hasan al Benna a fost numit „Imam" şi „Murşidu-l 'aam". În efortul pe care îl depunea în împlinirea acestei misiuni, a fost victima unui asasinat şi pentru acest fapt a fost numit „şehid" – martir.

Întemeietorul şi mentorul celei mai mari mişcării sunnite de renaştere islamică, Ikhwan Al-Muslimin, Fraţii Musulmani. S-a născut la 14 octombrie 1906 (H. 1324), în Mahmudiyya aflat în apropiere de Iskenderiyye (Iskenderun), un oraş din Nord –Vestul Egiptului. Numele tatălui lui era Ahmed, iar numele bunicului lui era Abdu-r Rahman al Benna. Tatăl lui era învăţat, imam la una din moscheile oraşului şi un mare savant în ştiinţa hadisului (memorator şi analist al tradiţiei profetice, a structurat pe capitole şi pe subiecte hadisurile autentice ale mai multor transmiţători consacraţi), iar în timpul liber se ocupa de ceasornicărie. Benna a copilărit între moschee, casă şi ceasornicărie.

În prima perioadă a copilăriei lui, un rol important l-a avut profesorul Muhammed Zehran, care a fost directorul şcolii primare „Şcoala de studii religioase", la care a studiat. La această şcoală fiecare elev memora un hadis impreună cu lanţul de transmiţători şi cu circumstanţele în care a fost spus. Muhammed Zehran era nevăzător, de aceea îl ruga pe Benna să îl însoţească în biblioteci pentru a-i citii. Benna asista şi la discuţiile avute între profesorul lui şi ceilalţi oamenide ştiinţă. Toate aceste lucruri ii deschid pofta de cunoaştere.
După vârsta de 12 ani, o influenţă mare a avut-o profesorul Muhammed Abd-ul Khaliq. Atmosfera religiasa in mediul in care a crescut i-a influentat personalitatea.
Observand greselile celor din jurul lui, a infiintat impreuna cu prietenii lui "Organizatia celor care impiedica de la păcate". Au inceput prin a trimite scrisori de avertisment celor care păcătuiau. Aceste scrisori umblau din mână in mână, iar nimeni nu banuia macar ca sunt scrise de copii. Au incercat sa indrepte greselile oamenilor prin aceasta modalitate aproximativ 6 luni de zile, dupa care au fost descoperiti. Deoarece nu aveau bani pentru a trimite scrisoarea de atentionare unui patron de restaurant cu dansatoare, au fost nevoiti sa aseze scrisoarea la un loc vizibil de patron, astfel au fost prinsi. Dar Benna impreuna cu prietenii sai aveau pregatıtă de mult o alta modalitatea de a îndrepta lucrurile.
Adolescesţa şi activităţile lui

Anii in care invata la Dar al –Ulum, erau anii in care colonizarea Egiptului se extindea din ce in ce mai mult. Dupa primul razboi mondial englezıi ramasi aici isi creasera o autoritate. Tot in aceasta perioada Imperiul Otoman isi incheiase dominatia si califatul fusese distrus. In aceea perioada, in Cairo, exista o singura grupare religioasa "Asociatia Islamica de Comportament Frumos". Aceasta asociatie era una dintre cele frecventate de Benna. In încercarea lui de a trăi islamul in acel mare oras, cel mai mult era deranjat de faptul ca poporul musulman se prabusea si se salbaticea cu fiecare zi care trecea.
Politica din Egipt isi schimba culoarea , dupa moartea lui Zaglul, a fost pus la conducera partiduluiWehd, Paşa Nahhas . După moartea regelui Fuad, regele Faruk la vârsta de numai 16 ani, a devenit noul conducător.
După un timp, Benna reuşeşte să formeze un grup de tineri, impreuna cu care propovaduiau 10-15 minute in locurile aglomerate ale Cairoului sau in imprejurimi. Inainte sa inceapa acest proiect au facut o sedinta in urma caruia au hotarat sa inceapa acest lucru din cafenele, pentru ca oamenii nu mergeau la moschei. La prima lor încercare de a-i îndruma pe oameni erau cuprinşi de emotie. Erau curioşi şi de reacţia oamenilor. La prima organizare de acest fel, fiecare din ei a ţinut un discurs care nu depăşea 5-10 minute. La inceput reactia oamenilor a fost de uimire, dar mai tarziu cei care ascultau ii rugau sa continue. Discursurile lor erau din cele care linisteau constiintele si aveau efect de terapie. Unii dintre cei care ascultau ii chemau la mesele lor pentru a discuta cu ei. Efectul pozitiv din cafenele le daduse curaj grupului de tineri.
Colonizarea Egiptului a influentat pana si vestimentaţia, de aceea pe coridoarele şcolii unde studia, se discuta despre schimbarea turbanului in fes. Se hotărâse renunţarea la turban în favoarea fesului.

Formarea grupării „Fraţii Musulmani"

În martie 1928, un grup de şase tineri în timpul unei vizite acasă la Benna, şi-au exprimat dorinţa de a-şi îndeplinii datoria în faţa lui Allah. Ei au spus că vor să îşi asume această responsabilitate, că vor ca prin asta să căştige mulţumirea lui Allah. Aceste cuvinte au ajuns la sufletul lui Benna, aceasta era reacţia mult aşteptată.
Aceşti 7 tineri musulmani au promis în faţa lui Allah că vor muncii pe calea Lui. Iar pentru că ei erau fraţi de dragul Creatorului lor, s-au numit „Fraţii Musulmani". Acesta a fost primul pas în formarea grupării. Au închiriat o cameră, iar după un program bine stabilit, au început lecţiile de Coran, de hadis, de istorie a islamului, şi studiul vieţii companionilor.
La mijlocul anului 1928, erau aproximativ 70 de membri. În scurt timp, cei care participau la acest program, şi-au schimbat modul de viaţă şi şi-au îmbunătăţit comportamentul. La sfârşitul primului an de când venise în Ismailiyye, erau în jurul lui aproximativ 100 de oameni. Au început să nu îşi mai trimită surorile, fiicele, soţiile să facă curaţenie în casele englezilor şi au început să le încurajeze pe acestea către studiu. Îi stimula să nu se mai comporte ca şi cum ar fi slujitori.
La mijlocul celui de-al doilea an organizaţia devenise legală. Şi au propus să se construiască o moschee şi un centru care aparţine grupării. Dar cei cu boală în suflete nu stăteau degeaba, au început să născocească minciuni spunând că aceştia vor să formeze o altă orientare islamică şi că acest centru a fost construit din bani câştigaţi prin mijloace necinstite. Încercările de a destrăma această grupare au existat încă de la fondarea ei, însă Allah este alături de cei devotaţi Lui...

Pe vremea aceea el avea 23 de ani şi fusese ales ca preşedinte al organizaţiei, fiind numit „Murşidu-l aam". De acum, începuseră să răspândească printre musulmani ideologia propovăduirii islamului mergând din sat în sat, din oraş în oraş, în fiecare din aceste locuri în care poposeau înfiinţând câte o filială a organizaţiei. În felul acesta, pe zi ce trecea, organizaţia se marea simţitor.
După unele plângeri nefondate, Benna este mutat de la scoala unde preda. Unii s-au întristat la această veste, dar majoritatea din ei au transformat acest exil într-o nouă şansă de a propovădui. Benna a fost acuzat că ar fi comunist şi că ar fi făcut lucruri dăunătoare. Dar după ce a fost cercetat în amănunt şi au fost audiaţi şi prietenii lui, s-a dovedit că nu este comunist, că nu este duşman regelui Fuat şi că nu face nimic ilegal.
După deschiderea centrului şi moscheei, au început să deschidă filiale şi în oraşe îndepărtate. În faţa frumosului comportament al lui Benna şi a frumoasei activităţi, unii oameni politici îl rugau să ţină discursuri de deschidere şi chiar i-au propus să-i deschidă o şcoală. Dar Benna a refuzat toate aceste propuneri, spunând că nici o forţă nu îl poate obliga să facă acest lucru. El nu putea concepe să spună cuvinte frumoase despre aceşti politicieni care chinuiau poporul egiptean.
Îşi dorea ca cei mici să fie bine educaţi, conform ideologiei lor, de aceea au construit centre de studiu a Coranului, pe care l-au numit „Institutul Islamic, Hira". Toţi elevii erau îmbrăcaţi la fel, iar programul de studiu era făcut după programul de rugăciune. Se acorda o atenţie deosebită şi învăţării de meseri şi a culturii generale. Dar după ce Benna a fost nevoit să plece din Ismailiyye, această şcoală s-a transformat într-o şcoală ca oricare alta.

Ultima zi şi asasinarea

(devenirea martir)

Sute de membrii ai Fraţilor Musulmani au fost inchişi. Se organizau frecvent acţiunii în urma cărora membrii grupării erau prinşi şi arestaţi.Atunci când Hasan El-Benna a vrut să se urce în maşina poliţiei o dată cu prietenii lui care erau arestaţi, i s-a spus că nu au primit nici un ordin pentru a-l aresta. În ciuda acestui răspuns, Benna s-a urcat în maşină o dată cu prietenii lui. Benna s-a prezentat în faţa autorităţii şi a spus: „Dacă aţi distrus gruparea, ia-ţi trimis în tabăra de refugiaţi , atunci trebuie să mă arestaşi şi pe mine, petru că eu i-am edcucat şi i-am învăţat pe ei. Voi planuiţi să mă omâţi. Atât timp cât fraţii mei sunt arestaţi, îmi e interzis să fiu liber..."

Paşa Nucraşi a fost ucis după câteva zile în urma unui atentat, de care a fost acuzat pe nedrept gruparea Fraţii Musulmani. Ca orice persoană politică şi Benna avea permis de port armă. După acest incident , îi este retras permisul de port armă, iar maşina i-a fost confiscată. Cei doi prieteni care îl însoţeau pretutindeni pentru a-l proteja, au fost arestaţi. Benna era conştient că se plănuia ceva împotriva lui. Toţi prietenii de încredere erau inchişi. Astfel se apropiau de punctul culminant al planului lor.

Pe data de 12 februarie 1949, într-o zi de sâmbătă, la ora 20:15, Benna a părăsit sediul „Fundaţia Tinerilor Musulmani". După ce a ieşit în stradă, a observat cum în mod ciudat s-au stins toate luminile de pe stradă. Nu circula nici o maşină în afara unui taxi, pentru a se asigura că se va urca în el. Hasan El-Benna urcă în acel taxi, împreună cu prietenul său, avocatul Abdul-Kerim Mansur. Au fost ţinuţi în ploaie de gloanţe imediat ce au urcat în maşină. Dar nici o rană nu a fost mortală pentru el. Organismul său era puternic la cei 43 de ani.

Benna a fost internat spitalul la Qasr Ayni unde era într-o stare stabilă favorabilă. A fost vizitat de maiorul Muhammed Wasfi. În urma aceste vizite doctorii au au fost ameninţaţi pentru a nu-l îngriji. Nu aveau voie să primească nici un vizitator. Însuşi maiorul a ordonat ca Benna să fie lăsat să moară prin hemoragie.

În urma insistenţelor foarte mari din partea familiei , corpul neînsufleţit al lui Benna a fost dus acasă la primele ore ale dimineţii cu condiţia să nu primească pe nimeni în casă. Până a fost îngropat, toţi cei care se apropiau de casa lui, erau arestaţi.

Însuşi tatăl lui l-a spălat şi l-a îmbrăcat în giulgiu. A fost condus spre cimitirul Şafii de tatăl lui, de Paşa Mukrim Abid şi de trei femei, urmaţi de tancuri şi alte maşini de război.

Au fost organizate multiple operaţiuni cu scopul de a distruge orice urmă a grupării. Mii de apropiaţi ai lui au fost arestaţi şi supuşi chinurilor inumane în diferite lagăre.

Dosarul suspecţilor vinovaţi de uciderea lui Benna a fost deschia abia în anul 1952, după răsturnarea regatului. Astfel poliţistul Ahmed Husein a primit pedeapsa de inchisoare pentru 25 de ani, iar Mahmud Husein a fost inchis pentru 15 ani, pentru complicitate apoi eliberati.

Lun	Mar	Mier	Joi	Vin	Sam	Dum
1	2	3	4	5	6	7
8	9	10	11	12	13	14
15	16	17	18	19	20	21
22	23	24	25	26	27	28
29	30