Citirea si Traducerea sensurilor Coranului cel Sfant

**Admin** Mar Mai 17, 2011 4:37 pm

Citirea Coranului cel Sfânt

Citirea Coranului este unul din ritualurile Islamului. Este de dorit ca el să fie cât mai des citit, pentru ca dreptcredinciosul musulman să aibă inima vie şi plină de lumină.

Prescripţii referitoare la citirea Coranului: Este de dorit ca cel care citeşte Coranul să-şi fi făcut în prealabil abluţiunea, să stea într-un loc curat - din respect pentru măreţia Coranului, să citească plin de smerenie, pace şi sobrietate, să-şi cureţe dinţii, să ceară protecţie împotriva lui satana cel blestemat, înainte de începerea lecturii, să rostească basmala (formula “În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător”) la începutul fiecărei sure, cu excepţia Surat At-Tawba, numită şi Bara’a, care a fost revelată fără basmala, să psalmodieze în timpul lecturii, să rostească sunetele corect, să se gândească la ceea ce citeşte şi să înţeleagă sensul celor citite, căci acesta este ţelul cel mai înalt care se urmăreşte, concentrându-se cu toată fiinţa asupra sensului celor citite şi modulându-şi vocea în
modul cel mai frumos cu putinţă.

Traducerea Coranului cel sfânt
Sensul traducerii

Traducerea are două moduri:

1. Traducerea literală, care constă în redarea cuvintelor prin corespondentele lor exacte dintr-o altă limbă, cu respectarea ordinii lor întocmai.

2. Traducerea explicativă sau traducerea sensurilor, care constă în redarea sensurilor cuvintelor dintr-o limbă într-o altă limbă, fără să fie obligatorie traducerea prin aceleaşi cuvinte şi cu respectarea strictă a ordinii acestora.
Realitatea este că expresia arabă conţine în sine subtilităţi ale limbii ce nu pot fi redate cu exactitate deplină într-o altă limbă. Cuvintele nu pot reda toate conotaţiile în limba în care se traduce, ca să nu mai vorbim de îmbinări şi expresii frazeologice.

Coranul cel sfânt reprezintă culmea elocvenţei limbii arabe; el conţine expresii foarte specifice, cu numeroase conotaţii şi subtilităţi, precum şi celelalte trăsături care fac stilul său de neimitat (‘i’jaz).

1. Traducerea literală. Coranul cel sfânt nu poate fi tradus, din aceste motive, literal, iar teologii musulmani au interzis o astfel de tentativă. Coranul este cuvântul lui Allah, revelat Trimisului Său, ale cărui cuvinte şi sensuri sunt imposibil de imitat, considerat sacru. Nimeni nu mai poate pretinde că un cuvânt care a fost tradus mai este cuvântul lui Allah; traducerea în limbile străine nu mai poate fi numită Coran, iar ceea ce este inimitabil va fi cu atât mai greu de redat într-o altă limbă, căci aceasta face parte din natura revelaţiei în limba arabă.

2. Traducerea explicativă. Coranul cel sfânt, ca şi orice altă exprimare arabă elocventă, conţine pe lângă sensurile de bază şi o serie de sensuri secundare. Sensurile de bază sunt înţelese de oameni, în general, în vreme ce sensurile secundare rezultă din conotaţiile particulare şi din îmbinările unice care înalţă valoarea cuvintelor şi tocmai datorită acestor sensuri şi conotaţii Coranul a fost o minune (mu’jizah), inimitabilitatea sa (‘i’jaz) provenind tocmai din aceste îmbinări unice şi din claritatea şi elocvenţa sa minunată.

Când vorbim despre traducerea explicativă sau traducerea sensurilor Coranului cel sfânt, avem în vedere traducerea sensurilor de bază, căci doar acestea pot fi redate într-o altă limbă. Cu toate acestea, chiar şi traducerea sensurilor de bază nu este lipsită de riscul greşelilor, căci un cuvânt din Coran poate să aibă două sau mai multe sensuri pe care le exprimă versetul, iar traducătorul poate folosi un cuvânt care exprimă un singur sens, neexistând un cuvânt în limba sa similar cu cel arab, care să redea numeroasele sensuri exprimate de cel din limba arabă.
Sau, în Coran, un cuvânt poate fi folosit în sens metaforic, în vreme ce traducătorul nu sesizează această nuanţă şi foloseşte cuvântul din limba în care traduce cu sensul său propriu. Din această cauză şi din alte motive s-au comis numeroase greşeli în redarea sensurilor Coranului în celelalte limbi.

Ceea ce facem noi în această tălmăcire în limba română este, de fapt, o traducere a sensurilor sau o traducere explicativă, adică o explicare a cuvintelor şi a sensurilor lor într-o altă limbă. Allah Preaînaltul l-a trimis pe profetul Muhammed cu mesajul Islamului pentru a-l transmite întregii omeniri, cu diferitele ei naţii şi rase. Într-un hadis se spune: “Un profet trimis înainte de mine era trimis numai neamului său, în vreme ce eu am fost trimis pentru toţi oamenii”. Iar condiţia urmării mesajului este transmiterea lui. Prin faptul că a fost trimis în limba arabă, Coranul a devenit obligatoriu pentru naţiunea arabă, dar pentru naţiunile care nu ştiu bine limba arabă sau nu o cunosc deloc se impune traducerea sensurilor lui în limbile lor. Însă traducerea literală este imposibilă, ca şi traducerea sensurilor secundare şi a conotaţiilor, dar chiar şi redarea sensurilor de bază este destul de dificilă. În consecinţă, nu rămâne decât să se întreprindă o traducere explicativă a Coranului, care să conţină principiile de bază ale propovăduirii, în conformitate cu textul Coranului şi cel al Sunnei, în limba fiecărei comunităţi, pentru ca în felul acesta să ajungă chemarea la ea, iar argumentele să devină clare.

Comentarea şi interpretarea Coranului sfânt. Comentariul (tefsir) înseamnă în limba arabă redarea, exprimarea şi dezvăluirea sensului adevărat. Az-Zarkaşi spune că ea este “o ştiinţă cu ajutorul căreia se înţelege Cartea lui Allah trimisă profetului Muhammed :s:, în scopul clarificării sensurilor sale şi extragerii preceptelor şi înţelepciunii sale”.

Interpretarea (ta’wil) derivă în limba arabă de la cuvântul care înseamnă “primul” (‘awwal). Aşadar, ea înseamnă recurgerea la original. Comentariul este din cele mai înalte ştiinţe ale Islamului şi, de aceea, el reprezintă ştiinţa care are cea mai înaltă poziţie între toate acestea, atât prin obiectul său, cât şi prin scopul său şi prin nevoia de ea, având în vedere că obiectul său este reprezentat de cuvântul lui Allah, care este izvorul întregii înţelepciuni şi al tuturor virtuţilor, întrucât scopul său este prinderea de veriga cea mai trainică şi ajungerea la adevărata fericire.

Condiţiile pe care trebuie să le întrunească un comentator. Savanţii teologi au menţionat o serie de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un comentator. Ele pot fi rezumate în următoarele:

1. crezul corect, adevărat;
2. eliberarea de orice pasiune sau poftă, căci poftele sau pasiunile îl împing pe om să fie părtinitor şi să sprijine părerea sa;
3. să înceapă comentarea Coranului prin Coran;
4. să caute interpretarea cu ajutorul Tradiţiei (Sunnah) despre profetul Muhammed :s. , căci ea explică şi ajută înţelegerea corectă a Coranului. Allah Preaînaltul a menţionat că Tradiţia face Cartea să fie limpede. Allah Preaînaltul a grăit: “Iar ţie ţi-am pogorât Noi Coranul, pentru ca tu să le tâlcuieşti oamenilor desluşit ceea ce a fost pogorât pentru ei, - poate că ei vor chibzui!” (16 : 44). Companionii (sahaba), care au trăit în epoca profetului Muhammed :s:, se adresau lui, dacă înţelegerea vreunui verset li se părea dificilă;
5. dacă în Sunna nu se găseşte explicaţia pentru cele căutate, atunci se recurge la spusele companionilor care au fost contemporani mesajului profetului Muhammed şi pogorârii revelaţiei;
6. după aceea se recurge la spusele epigonilor (tabi’un) care au trăit în vremea companionilor, dar nu l-au prins pe profetul Muhammed :s: în viaţă;
7. cunoaşterea limbii arabe, căci Coranul a fost revelat în limba arabă, iar înţelegerea lui depinde de explicarea cuvintelor şi a sensurilor lor în limba arabă;
8. cunoaşterea fundamentelor ştiinţelor legate de Coran;
9. înţelegerea exactă şi bună a textului.

Bunele moravuri ale comentatorului sunt: buna-credinţă, intenţia corectă, moralitatea, ascultarea şi supunerea în faţa lui Allah, investigarea adevărului, acurateţei şi calea transmiterii, modestia, sentimentul demnităţii, rostirea adevărului cu glas tare, răbdarea, reflecţia, buna pregătire şi îndeplinire.

Lun	Mar	Mier	Joi	Vin	Sam	Dum
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31