Mamicile Musulmane- Despre Mame in Islam

**Admin** Vin Mai 06, 2011 4:30 am

Primul contact cu o femeie este contactul cu mama, cea care suferă în graviditate, naştere, alăptare şi în procesul creşterii copilului ei.
Istoria nu prezintă o altă religie sau un sistem care onorează femeia ca mamă şi care o înalţă în afara Islamului. Islamul laudă femeia în mod repetat şi aceasta derivă direct din porunca de a-L adora pe Allah şi a crede în Unicitatea lui Allah. Allah a stabilit că onorarea mamei este o virtute şi a aşezat mama înaintea tatălui datorită celor pe care le îndură pe perioada sarcinii, naşterii, alăptării şi a creşterii copiilor ei. Acest aspect este stabilit şi restabilit în Coran, în mai multe capitole, tocmai pentru a imprima această noţiune în mintea şi inima copilului, precum în versetele următoare:
„Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: «Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!»” (Coran 31: 14);
„Noi i-am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi. Mama sa l-a purtat cu dureri şi l-a născut cu dureri. Purtarea lui şi [până la] înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Iar când ajunge în plină putere şi împlineşte patruzeci de ani, zice el: «Doamne, ajută-mă pe mine ca să-Ţi aduc mulţumire pentru binefacerea Ta, cu care Te-ai îndurat de mine şi de părinţii mei, şi să împlinesc o faptă bună care să-Ţi placă! Şi fă ca urmaşii mei să fie oameni buni [evlavioşi]! Eu mă întorc la Tine, căindu-mă, şi eu sunt dintre cei supuşi!»” (Coran 46: 15).
Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), întrebând: „Cine merită cel mai mult grija mea?” El a răspuns: „Mama ta.” Bărbatul a mai întrebat: „Apoi cine?” El a răspuns din nou: „Mama ta.” Bărbatul a mai întrebat: „Apoi cine?” El a răspuns din nou: „Mama ta.” Bărbatul a întrebat (a patra oară): „Apoi cine?” Iar Profetul a răspuns: „Tatăl tău.” Hadisul este relatat de Abu Huraira şi consemnat de Bukhari şi Muslim – Al-Lu’lu’ wal-Mergean, (1652).
Al-Bazzar relatează că un bărbat făcea tawaf în jurul Kaabei, cărând-o în spate pe mama sa. Bărbatul l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Acum am reuşit să mă achit în faţa ei?” Profetul a spus: „Nu, nici măcar pentru unul dintre suspinele ei (adică unul dintre suspinele trudei, ale naşterii sale şi aşa mai departe)”. Hadisul este consemnat de Al-Bazzar (1872). A fi bun cu ea înseamnă să o tratezi bine, să o respecţi, să te umileşti în faţa ei, să o asculţi pe ea cât timp aceasta nu contravine supunerii faţă de Allah, să încerci să o mulţumeşti şi să o bucuri în toate privinţele. Chiar şi în război, dacă este opţional, el trebuie să aibă permisiunea ei, pentru a fi bun cu ea chiar dacă se află angajat într-un tip de jihad. (Jihad-ul este lupta psihică, psihologică, spirituală etc. de a păstra puritatea şi practicarea Islamului – nota editorului).
Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: „O, Trimis al lui Allah, vreau să lupt şi aş dori sfatul tău.” El l-a întrebat: „Ai mamă?” Omul a spus: „Da.” Apoi el i-a spus: „Nu o părăsi, deoarece Paradisul se află sub picioarele ei.” (Hadis relatat de Muaawiya Ibn Jammah şi consemnat de Al-Nisaai – 6/11, Ibn Majah – 1/278 şi Al-Hakim. Este îmbunătăţit şi aprobat de Al-Dhahaby – 4/151.)
Înainte de Islam, unele reglementări religioase au neglijat drepturile mamei, făcându-le nesemnificative. Odată cu venirea Islamului a devenit recomandat să ai grijă de unchii şi mătuşile din partea tatălui şi a mamei. Un bărbat s-a apropiat de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: „Am comis o ofensă; pot să plătesc pentru ea?” El a întrebat: „Ai mamă?” Bărbatul a spus: „Nu.” Apoi el a întrebat: „Ai o mătuşă din partea mamei?” Omul a răspuns: „Da.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Fii bun cu ea!” Hadisul este relatat de Omar şi consemnat de Tirmizi în Relaţii şi virtuţi (1905), de Ibn Hibban Charity (El-Ehsan) (435) şi Al-Hakim care l-a perfecţionat în termenii celor doi, şeicul fiind de acord Al-Dhahaby, 4/155.
Este uimitor că Islamul ne porunceşte să fim buni cu mama, deşi aceasta nu este credincioasă! Asma’a bint Abu Bakr l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de relaţia sa cu mama ei necredincioasă care a venit la ea. El a spus: „Da, să ai o relaţie bună cu mama ta.” Hadisul este relatat de Asma’a şi consemnat în Al-Lu’lu’ wal-Mergean (587).
O dovadă că Islamul se îngrijeşte de mame, de drepturile şi sentimentele mamelor, este aceea că o mamă divorţată are mai multe drepturi şi este mai indicat ca ea să aibă grijă de copii decât tatăl lor. ’Abdullah Ibn ’Amr Ibn Al-Aas a relatat că o femeie a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, acest fiu al meu a crescut în pântecele mele, l-am alăptat de la sânul meu, l-am ţinut în poala mea. Tatăl lui l-a luat de lângă mine.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Tu ai mai multe drepturi, dacă nu te măriţi.” Hadisul este consemnat de Ahmed în Al-Musnad (6707). Şeicul Şaker a confirmat autenticitatea sa. Hadisul este consemnat, de asemenea, şi de Abu Dawud.
Imam Al-Khataby a spus în Punctele de reper ale tradiţiei / Maalem As-Sunna: „Cutie este numele unui loc care conţine un lucru. Aceasta înseamnă că mama este mai îndreptăţită, dacă ea şi tatăl au procreat copilul, iar apoi ea a îndeplinit singură lucruri precum alăptatul şi altele la care tatăl nu a contribuit. De aceea ea merită să aibă drepturi asupra copilului înaintea bărbatului.”
Ibn ’Abbas a spus: „’Omar Ibn Al-Khattab a divorţat de soţia lui dintre ansari, mama lui ’Asim. El a întâlnit-o pe când îşi purta copilul în Mahser (o piaţă dintre Quba şi Medina). Copilul era înţărcat şi putea să meargă. ’Omar a luat copilul de la ea şi s-au certat până ce copilul a început să plângă. ’Omar a zis: «Am mai multe drepturi asupra copilului meu decât tine.» Ei s-au plâns lui Abu Bakr al cărui verdict a fost acela că mama ar trebui să păstreze copilul. El a spus: «Mirosul, patul şi poala ei sunt mai bune pentru el decât ale tale până ce copilul va creşte şi va alege el însuşi.»” Punctele de reper ale tradiţiei / Maalem As-Sunna (2181).
Mama, care este apreciată atât de mult în Islam şi căreia îi sunt date toate aceste drepturi, are o sarcină de îndeplinit. Ea trebuie să aibă grijă de copiii ei, să îi crească bine, să le sădească virtutea în inimă şi să îi facă să deteste răul. Trebuie să îi înveţe să Îi fie supuşi lui Allah, să îi încurajeze să apere ce este corect, să nu îi oprească să lupte pentru Allah din cauza sentimentelor ei materne, ci să favorizeze calea cea bună de manifestare a sentimentelor.
Noi am văzut o mamă credincioasă, Al-Khansaa, îndemnându-şi elocvent cei patru fii ai ei să fie curajoşi şi credincioşi. Apoi, imediat ce bătălia s-a terminat şi vestea morţii celor patru fii ai ei s-a răspândit, ea nu a jelit, ci a mers mai departe, dar a zis cu certitudine şi mulţumire: „Lăudat fie Allah care m-a onorat cu martiriul lor pentru credinţa Sa!”

Sufletul femeii musulmane este umplut de fericire,
mulţumire şi mândrie, iar poziţia ei este înălţată de faptul că
islamul îi acordă mamei un statut mai mare decât cel al tatălui.
Un om a venit la Profet şi l-a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, care
dintre oameni merită mai mult tovărăşia mea?” El a zis: „Mama
ta.” Omul a întrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Mama ta.”
Omul a întrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Mama ta.” Omul a
întrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Apoi tatăl tău.”
Datorită modului cum este creată, femeia este unică în
capacitatea ei de a purta în pântece un copil, de a-l hrăni la sân
şi de a-l educa, rol foarte dificil şi care implică foarte multă trudă,
aşa cum se spune în Coran:
﴾ „Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi,
mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după
slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: “Adu
mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!” ﴿
[Coran 31]
Aşa cum această grea răspundere atârnă pe umerii
femeilor, tot aşa bărbaţii au rolul de a întreţine şi proteja familia;
ei au datoria de a câştiga bani şi de a-i cheltui în folosul familiei.
Cu toate acestea, mulţi bărbaţi încă nu au înţeles care este
statutul mamei în islam, după cum se vede în hadis-ul citat mai
înainte, în care un bărbat l-a întrebat pe Profet – Allah să-l
binecuvânteze şi să-l miluiască! – care dintre oameni îi merită
mai mult tovărăşia.
Islamul a înălţat statutul femeilor prin faptul că a pus
poziţia mamei mai presus de cea a tatălui şi le-a dăruit de
asemenea femeilor posibilitatea de a-şi păstra propriile nume de
familie după căsătorie. Femeia musulmană îşi păstrează
numele de familie şi propria identitate după căsătorie şi nu ia
numele soţului ei aşa cum se întâmplă în Occident, unde femeia
căsătorită este cunoscută după numele soţului ei ca „doamna
Cutare” şi numele ei de fată este şters din registrele civice. În
acest fel, islamul păstrează identitatea femeii după căsătorie: cu
toate că femeia musulmană este îndemnată să ducă o viaţă
bună, să fie ascultătoare şi să îşi respecte soţul, identitatea ei
nu va fi înghiţită de cea a bărbatului.
Dacă mai adăugăm şi faptul că islamul le-a dăruit femeilor
dreptul la o libertate totală în ceea ce priveşte modul de a-şi
cheltui averea şi că ele nu au obligaţia de a-şi cheltui propriile
resurse, atunci înaltul statut pe care islamul l-a dăruit femeilor
devine şi mai clar. De aceea, putem înţelege cât de mult îşi
doreşte islamul ca femeile să fie libere, respectate şi capabile să
îşi împlinească misiunea lor în viaţă.
Islamul i-a îndemnat pe musulmani să îşi respecte părinţii
şi să fie buni cu ei. Unele scrieri se referă separat la mamă, apoi
la tată, însă, luate la un loc, scrierile îndeamnă la un echilibru în
ceea ce priveşte atenţia copiilor faţă de ambii părinţi, pentru ca
respectul faţă de un părinte să nu fie în detrimentul celuilalt
părinte. Unele scrieri confirmă că mama trebuie să aibă
întâietate faţă de tată.
Astfel, aşa cum am văzut mai înainte, atunci când un
bărbat a venit să facă mărturisirea de credinţă şi jurământul că
va lua parte la lupta sfântă (jihad), Profetul – Allah să-l
binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a întrebat: „E vreunul dintre
părinţii tăi în viaţă?” Acest lucru arată că musulmanul are
obligaţia de a se purta cu ambii părinţi la fel. În mod
asemănător, Asmei i s-a poruncit să ţină legătura cu mama ei
idolatră.
Un bărbat a venit la Trimisul lui Allah – Allah să-l
binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi l-a întrebat: „O, Trimis al lui
Allah, care dintre oameni merită mai mult tovărăşia mea?” El a
zis: „Mama ta.” Omul a întrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis:
„Mama ta.” Omul a întrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Mama
ta.” Omul a întrebat: „Apoi cine?” Profetul a zis: „Apoi tatăl
tău.”
Acest hadis confirmă faptul că Profetul – Allah să-l
binecuvânteze şi să-l miluiască! – a dat întâietate purtării bune
faţă de mamă şi apoi purtării bune faţă de tată, iar companionii
Profetului le reaminteau musulmanilor de acest lucru şi după
moartea Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!
Ibn ’Abbas, un mare învăţat şi faqih al comunităţii, a considerat
purtarea bună faţă de mamă a fi cea mai bună faptă care îl
apropie pe om de Allah. Un om a venit la el şi a zis: „Am cerut
mâna unei femei şi ea m-a refuzat. Altcineva i-a cerut mâna, iar
ea a acceptat şi s-a căsătorit cu el. Am fost gelos şi am ucis-o.
Va fi acceptată căinţa mea?” Ibn ’Abbas a întrebat: „Mama ta
este în viaţă?” El a zis: „Nu.” Atunci i-a zis: „Căieşte-te la Allah şi
fă tot ce îţi stă în putinţă să te apropii de El.”
’Ataa ibn Iasaar, care a povestit această relatare de la Ibn
’Abbas, a zis: „Am mers şi l-am întrebat pe Ibn ’Abbas: «De ce
l-ai întrebat dacă mama lui e încă în viaţă?» El a zis: «Pentru că
nu ştiu o altă faptă care să aducă oamenii mai aproape de Allah
decât purtarea bună şi respectul faţă de mamă.»”206
Imamul Bukhari îşi începe cartea sa „Al-Adab Al-Mufrad”
cu un capitol referitor la respectul şi bunătatea faţă de părinţi şi
aşează purtarea bună faţă de mamă mai înainte de cea faţă de
tată, conform învăţăturilor Profetului.
Coranul trezeşte sentimente de iubire şi respect în inima
copilului şi îl îndeamnă să se poarte frumos cu părinţii. Se face
referire la mamă într-un mod blând şi plin de compasiune. Ea
are întâietate, datorită sarcinii, alăptării la sân şi durerilor pe
care le îndură între aceste două etape. Coranul recunoaşte
sacrificiul ei extraordinar şi imensa ei blândeţe şi grijă:
﴾ Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi,
mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după
slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: “Adu
mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!” ﴿
[Coran 31]
Ce învăţătură minunată! Ce îndrumare umană, plină de
compasiune! „Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi”. Mulţumirea
părinţilor pentru ceea ce au făcut ei pentru copilul lor se
situează imediat după mulţumirea lui Allah şi este una dintre
cele mai bune fapte. Ce statut înalt a dăruit această religie
părinţilor!
„Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi”. Mulţumirea
părinţilor pentru ceea ce au făcut ei pentru copilul lor se
situează imediat după mulţumirea lui Allah şi este una dintre
cele mai bune fapte. Ce statut înalt a dăruit această religie
părinţilor!
Ibn ’Umar a văzut un om din Yemen făcând înconjurul
Ka’abei, cărându-şi mama. Omul i-a zis: „Sunt ca o cămilă
domesticită. Am cărat-o mai mult decât m-a cărat ea pe mine.
Crezi că m-am achitat faţă de ea, o, Ibn ’Umar?” El a răspuns:
„Nu, nici măcar pentru o contracţie!”207
Ori de câte ori ’Umar ibn Al-Khattab – Pacea fie asupra
sa! – îi vedea pe oştenii din Yemen, îi întreba: „Este Uwais ibn
’Aamir printre voi?” – până când l-a găsit pe Uwais. L-a întrebat:
„Eşti Uwais ibn ’Aamir?” Uwais a zis: „Da.” ’Umar a întrebat:
„Eşti din neamul lui Murad, din tribul Qaran?” Uwais a zis: „Da.”
’Umar l-a întrebat: „N-ai avut tu lepră şi apoi te-ai vindecat, în
afară de o suprafaţă de mărimea unui dirham?” Uwais a zis: „Ba
da.” ’Umar a întrebat: „Ai mamă?” ’Uwais a spus: „Da.” ’Umar a
zis: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: «Alături de oştenii
din Yemen va veni la tine un om pe nume Uwais ibn ’Aamir din
neamul lui Murad, tribul Qaran. El a avut lepră, dar s-a vindecat
de ea, în afară de un loc de mărimea unui dirham. El are mamă
şi s-a purtat întotdeauna cu ea cu blândeţe şi respect. Dacă se
roagă la Allah, Allah îi îndeplineşte rugămintea. Dacă îi poţi cere
să se roage pentru tine de iertare, aşa să faci.» Roagă-L aşadar
pe Allah să mă ierte.” Uwais l-a rugat pe Allah să îl ierte, apoi
’Umar l-a întrebat: «Unde te duci?» Uwais a răspuns: «La
Kufa.» ’Umar a zis: «Să îţi scriu o scrisoare de recomandare
pentru guvernatorul de acolo?» Uwais a spus: «Prefer să rămân
necunoscut printre oameni.»”208
Ce statut măreţ a atins Uwais datorită blândeţii şi
respectului faţă de mama sa, aşa încât Profetul – Allah să-l
binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi-a sfătuit companionii să îl
caute şi să îi ceară să se roage pentru ei!
Toate acestea indică statutul măreţ la care a înălţat
islamul poziţia mamei, dăruindu-i întâietate faţă de tată. În
acelaşi timp, islamul a acordat importanţă ambilor părinţi şi a
îndemnat la blândeţe şi respect faţă de amândoi.
O femeie se poate bucura de o viaţă îmbelşugată în casa
soţului ei şi poate fi atât de ocupată cu soţul şi creşterea copiilor
încât să aibă puţin timp liber pentru părinţii ei, iar poate atunci
neglijează să îi îngrijească şi să se poarte frumos cu ei.
Adevărata femeie musulmană nu face însă astfel de greşeli,
pentru că ea citeşte învăţăturile din Coran şi Sunna referitoare
la părinţi. Astfel, ea se îngrijeşte de ei, interesându-se
permanent de situaţia lor şi făcând tot posibilul să se poarte bine
cu ei, atâta timp când energia, timpul şi circumstanţele îi permit
şi atât cât poate.
Bunătatea şi respectul faţă de părinţi reprezintă un lucru
important în islam, deoarece se înalţă din cea mai puternică
legătură umană, legătura dintre copil şi părinţii lui (mamă şi
tată). Însă această legătură, în măreţia ei, trebuie să se afle
imediat după legătura credinţei. Dacă părinţii sunt politeişti şi îi
cer fiului sau fiicei lor să se alăture lor în necredinţă, atunci
copilul nu trebuie să le dea ascultare. Nu există supunere faţă
de o făptură dacă nu există supunere faţă de Allah; nici o altă
legătură nu o poate îndepărta pe cea a religiei şi a credinţei în
Allah. Cu toate acestea, copiii au obligaţia de a-şi cinsti şi îngriji
părinţii.

Adevărata femeie musulmană este descrisă întotdeauna
ca fiind iubitoare faţă de copiii ei şi atentă faţă de soţul ei.
Acestea sunt două dintre cele mai frumoase trăsături pe care le
poate deţine o femeie, în orice timp şi loc.
Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a
lăudat aceste două trăsături, care erau întruchipate de femeile
din neamul Quraiş, cele mai de seamă femei arabe în ceea ce
priveşte iubirea pentru copii, atenţia pentru soţi, respectându-le
drepturile şi îngrijindu-se de bunăstarea lor cu atenţie, cinste şi
înţelepciune:
„Cele mai de seamă femei sunt cele din Quraiş. Ele sunt
cele mai miloase faţă de copiii lor atunci când ei sunt mici şi cele
mai atente faţă de bunăstarea soţilor lor.”237
Aceasta este o mărturie de mare preţ din partea Profetului
– Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! –, arătând calităţile
psihologice şi morale ale femeilor din neamul Quraiş care şi-au
sporit frumuseţea şi virtutea. Această mărturie reprezintă o
chemare pentru fiecare femeie musulmană de a căuta să le
întreacă pe femeile quraiş-ilor în ceea ce priveşte iubirea pentru
copii şi îngrijirea soţilor. Aceste două trăsături de seamă
contribuie la reuşita căsătoriei, face indivizii şi familiile fericite şi
ajută societatea să se dezvolte.
Pentru o femeie este o mare cinste să se îngrijească de
soţul ei în fiecare dimineaţă şi seară şi, indiferent unde merge,
ea se poartă cu el cu blândeţe şi respect, lucruri care îi vor
umple lui viaţa de bucurie.
Femeile musulmane găsesc cel mai bun exemplu în A’işa
– Pacea fie asupra sa! – care obişnuia să îl însoţească pe
Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

Copiii in general au nevoie de foarte multa atentie din partea parintilor, de afectiune si iubire cu atat mai mult atunci cand sunt mici.
Mama are cel mai important rol in cresterea si dezvoltarea lor. Ei o idolizeaza pe mama lor in general.
O mama musulmana dreptcredincioasa dedica timpul ei cel mai mult copiiilor. Aceasta trebuie sa ii invete de mici putin cate putin despre Islam, sa incerce sa-i obisnuiasca cu religia lor, cu regulile ei sa-i ajute sa se integreze usor usor, pentru ca atunci cand voi fi mari sa nu creeze probleme parintilor prin refuzarea religiei Islamice.
Daca este posibil este foarte bine sa mearga la scoli islamice, sa cunoasca si altii copii musulmani sa poata accepta mai usor situatia.
De asemenea trebuie invatati de mici sa posteze in Ramadhan, macar cateva ore pe zi, ca acestia sa-si obisnuiasca corpul si sa invete ce trebuie sa manance in ramadhan pentru a avea putere sa tina postul.
Putin cate putin trebuie invatati sa faca si rugaciunea, parintii sa le citeasca sure din Coran intr-un mod cat mai placut, incat sa para o poveste care le place, si ei singuri sa spuna ca vor sa-l auda din nou. Atunci cand parintii fac rugaciunea sa ia si copii langa ei sa vada si cu siguranta vor incerca si ei.
Fetitele trebuie inca de mici prin casa sa le puna mamele lor hijab, sa se obisnuiasca cu aspectul si ideea.
Baietilor trebuie sa li se faca o circumcizie, cu cat sunt mai mici cand li se face cu atat suporta si uita mai usor operatia.
Este grea cresterea copiilor, dar ofera si fericire si satisfactii din partea lor.
Sa ne dedicam cat mai mult timp copiilor nostri si sa avem un comportament rabdator si afectuos cat mai mult cu putinta.

Mamicile Musulmane- Despre Mame in Islam Ffcc5334bd7f5bc7821233dced1f0324

Mamicile Musulmane- Despre Mame in Islam Ffcc5334bd7f5bc7821233dced1f0324

Lun	Mar	Mier	Joi	Vin	Sam	Dum
		1	2	3	4	5
6	7	8	9	10	11	12
13	14	15	16	17	18	19
20	21	22	23	24	25	26
27	28	29	30	31