Ce este Jihadul ?

**Admin** Dum Mai 08, 2011 4:15 pm

„Cel mai bun jihad pentru cineva este să lupte împotriva lui însuşi pentru Allah, Cel Puternic şi Măreţ.“
In aceasta relatare a Profetului se are in vedere lupta drepcredinciosului cu poftele lumesti care il atrag catre pacat, cu incercarile prin care trece in viata sa.

De asemenea, Allah spune în Coran:
„Nu da ascultare necredincioşilor şi luptă împotriva lor cu el , în luptă neslăbită!“
(Coran, capitolul „al-Furqaan“, 25:52).
In acest verset coranic Dumnezeu vrea sa transmita musulmanilor: "Nu te supune necredinciosilor renuntand la religia ta, ci lupta cu ei cu lupta mare, pentru a le transmite Coranul si pentru a-i face pe oameni sa inteleaga! Acest verset este un verset din perioada meccana si apare in el porunca de a lua parte la lupta sfanta, prin care nu se intelege insa lupta militara."

„... Şi de nu i-ar fi oprit Allah pe oameni, pe unii prin alţii, ar fi dărâmate chilii, biserici, temple şi moschei în care numele lui Allah este pomenit atât de mult. Allah îi ajută neîndoielnic aceluia care-L ajută pe El. Allah este Tare şi Puternic [Qawizz, 'Aziz]!“
Coran, Surat „al-Hajj“, 22:40
Dumnezeu le ingaduie dreptcredinciosilor care sunt atacati de necredinciosi si nedreptatiti de ei sa lupte impotriva lor si le promite sa-i ajute impotriva acelora care i-au scos din caminele lor pe nedrept, numai pentru faptul ca ei sunt dreptcredinciosi. Dumnezeu a facut din lupta dintre oameni un mijloc pentru reprimarea neadevarului pentru ca dreptcredinciosii, daca nu ar ridica armele, ar fi rapusi de neadevar, care ar nimici lacasurile de cult de pe intregul pamant.

Acest tip de jihad, fie el defensiv sau ofensiv, oricum, este ceva poruncit de Dumnezeu musulmanilor, prin această poruncă urmărindu-se ca cei oprimaţi şi slabi să fie salvaţi de tirania lumii la un moment sau altul al istoriei.

„Şi ce este cu voi de nu luptaţi pe calea lui Allah pentru bărbaţii, muierile şi copiii slabi care zic: «Doamne! Scoate-ne pe noi din cetatea aceasta cu un neam nelegiut şi dă-ne nouă din partea Ta un ocrotitor, şi dă-ne nouă din partea Ta un ajutor!»“
Coran, Surat „an-Nisa“, 4:75
Dreptcredinciosului i se porunceste sa lupte pentru ocrotirea celor slabi, care nu pot sa se apere, a carei demnitate a nariut-o Taghut, impunandu-le tot felul de ticalosii. Dreptcredinciosii trebuie sa-si dea sufletele pentru a-i salva pe barbatii, muierile si copiii slabi care se roaga lui Dumnezeu sa le trimita pe cineva care sa ii ajute. Si lucrul acesta nu le este strain dreptcredinciosilor, caci ei au facut legamant cu Dumnezeu din clipa cand au primit credinta sa se izbaveasca pe ei insisi si sa-i izbaveasca pe toti oamenii de orice ticalosie si nelegiuire.
Oricine cunoaşte istoria timpurie a Islamului, va şti că toate acele naţiuni care au venit sub steagul Islamului fuseseră, într-adevăr, oprimate. Ca de exemplu, putem relata că atunci când companionii Profetului Muhammed au pornit un jihad ofensiv împotriva egiptenilor, persanilor şi romanilor, se ştie că oamenii nu le-au opus rezistenţă deloc. Dimpotrivă, ei au acceptat Islamul într-un număr atât de mare, încât este neconvingător a spune că jihadul în Islam a adus altceva decât eliberarea acelor oameni, o eliberare după secole de tiranie. Aceasta este calea glorioasă a jihadului musulman. Să o comparăm pe aceasta cu maniera brutală a ostilităţilor din restul lumii de-a lungul secolelor; de la Cruciade, până la zilele Colonialismului. În timp ce pretind pacea şi securitatea în lume, naţiunile puternice de astăzi bombardează civili nevinovaţi. Ne referim aici la bombardarea Sudanului, Afganistanului, Iugoslaviei, Irakului, distrugerea vieţilor nevinovate drept rezultat al acestor bombardamente, cu pretinsul scop general de menţinere a păcii în lume. Dar,

„... dacă li se spune lor: «Nu faceţi stricăciune pe pământ!», ei zic: «Noi doară suntem făcători de bine.», / Însă ei sunt făcători de stricăciuni, dar nu-şi dau seama.“
Coran, Surat „al-Baqara“, 2:11-12

Vorbeam mai sus de un jihad desfăşurat după legi bine stabilite; este vorba de limitele jihadului, de ce se face şi ce nu se face. A nu depăşi limitele înseamnă a nu omorî femei şi copii, după cum Profetul Muhammed spunea:

„ Este interzisă omorârea femeilor şi copiilor!“

Nedepăşirea limitelor înseamnă de asemena că bătrânii, cei bolnavi, călugării, oamenii care se roagă în lăcaşurile de cult, cei care lucrează pământul nu trebuie să fie atacaţi sub nici o formă. Nedepăşirea limitelor înseamnă să nu fie omorâte animalele în plus faţă de nevoile de hrană, arderea recoltelor şi a vegetaţiei în general, otrăvirea apelor şi distrugerea caselor, mănăstirilor, bisericilor şi sinagogilor.

„Allah nu vă opreşte să faceţi bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nu v-au alungat din căminele voastre, [ba din contră] să fiţi foarte buni şi drepţi, căci Allah îi iubeşte pe cei drepţi.“
Coran, Surat „al-Mumtahina“, 60:8
Dumnezeu nu le interzice dreptcredinciosilor sa le faca bine necredinciosilor care nu au luptat impotriva musulmanilor si nu i-au alungat pe ei din caminele lor si sa-i trateze pe ei cu dreptate, fiindca Dumnezeu ii iubeste pe cei drepti.

După citirea unor astfel de pasaje din Coran şi cunoaşterea a ceea ce este permis şi interzis în jihad, regulile războiului capătă un nou înţeles, un înţeles al dreptăţii.
Acum să abordăm alt aspect de care auzim din păcate din ce în ce mai des: bombardamentele sinucigaşe. Se pune întrebarea pentru musulmani şi pentru nemusulmani dacă acestea fac parte din jihad pe calea lui Allah?
Din cele menţionate mai sus, fără o altă analiză se poate deduce foarte simplu că astfel de acţiuni nu sunt dictate de religie, cu toate că, din păcate, mulţi musulmani iau aceste bombardamente sinucigaşe drept un act de virtute care va fi răsplătit. Această concepţie se abate de la adevăr. Profetul Muhammed spunea:

„Acela care merge către extreme este distrus!“

Bombardamentele sinucigaşe sunt, fără îndoială, un mod extremist de a privi lucrurile şi care s-a întins ca şi concepţie în rândurile musulmanilor. În regulile războiului noi nu am găsit nici o astfel de specificare printre spusele Profetului şi ale companionilor săi. Din păcate astăzi câţiva musulmani (greşit îndrumaţi) cred că astfel de acte pavează drumul redeşteptării Islamului şi întoarecerea la glorioasele legi; cu toate că noi ţinem în minte ceea ce Profetul spunea:

„Nu fiţi încântaţi de acţiunile cuiva, până nu vedeţi cum le va duce la bun sfârşit.“

Cum se sfârşesc aceste acţiuni sinucigaşe? Un picior aici, o mână acolo ... şi represalii masive care vor omorî mai mulţi oameni şi îi vor persecuta pe alţii. Cum poate cineva să fie încântat de o astfel de acţiune, de sfârşitul unei astfel de acţiuni? Cum categorisim acest tip de acţiuni? Înseamnă sinucidere, ceea ce este foarte clar interzis în Islam, ca de altfel în orice altă religie monoteistă. Muhammed spunea:

„Pe cel care se omoară singur, în orice fel, Allah îl va chinui cu focul Iadului.“

Este, într-adevăr, surprinzător că aceşti oameni se sinucid practic, deşi Dumnezeu spune în Coran:

„... Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este îndurător cu voi!“
Coran, Surat „an-Nisa'“, 4:29

Deci, este o concepţie total greşită că cel care se sinucide în numele Islamului merită Paradisul. Despre cel care îşi ia singur viaţa Profetul spune că:

„El va fi locuitorul Focului.“

„O persoană poate să făptuiască lucruri care par potrivite unui locuitor al Paradisului, dar de fapt îl vor face locuitor al Focului!“

Cei mai mulţi dintre ei nu doresc decât răzbunare, şi aici deja nu mai vorbim despre Islam, despre ceea ce este permis sau interzis. Poate fi vorba de un scop politic sau sete de răzbunare, orice altceva, dar nu Islam. Acest subiect îl vom relua ceva mai târziu în această expunere în încercarea de a defini terorismul, şi a analiza cauzele care duc la el. Să iei viaţa pe care Dumnezeu ţi-a dat-o este un mare păcat, la fel cum şi să iei alte vieţi este de asemenea interzis, pentru că viaţa umană este un dar de la Dumnezeu într-adevăr preţios.

„... cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o altă stricăciune pe pământ, este ca şi când i-ar ucide pe toţi oamenii, iar cel care lasă în viaţă un suflet este ca şi cum i-ar lăsa în viaţă pe toţi oamenii... “
Coran, Surat „al-Maida“, 5:32

Lun	Mar	Mier	Joi	Vin	Sam	Dum
1	2	3	4	5	6	7
8	9	10	11	12	13	14
15	16	17	18	19	20	21
22	23	24	25	26	27	28
29	30